Cum interpretează instanțele din România aplicarea în pandemie a legii privind telemunca

După cum mă așteptam, la puțin timp după declararea stării de urgență și, ulterior, celei de alertă, pe rolul instanțelor de judecată au apărut procese legate de telemuncă. Unele sunt soluționate, ceea ce îmi permite o scurtă analiză.

Așadar, în acest articol voi vorbi despre:

Speța de la care am pornit este cea a unei angajate (reclamanta) care a dorit să își desfășoare actvitatea de la distanță, urmare a pandemiei cu noul coronavirus, dar a fost refuzată de angajator. Salariata a formulat așadar o acțiune prin care a solicitat instanței să constate, în principal, că specificul activității pe care o desfășoară la locul de muncă permite derularea activității de la distanță.

În subsidiar, angajata a solicitat instanței să constate că specificul activității profesionale îi oferă dreptul de a-și derula activitatea de la distanță, pe perioada stării de urgență, instituită prin Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României și prelungită prin Decretul nr. 240/2020 al Președintelui României.

Ce a reținut instanța în procesul privind telemunca

• Angajata are dreptul să muncească de la distanță, prin telemuncă

Pentru a dovedi că natura activității pe care o desfășoară permite munca de la distanță, angajata a depus la dosarul cauzei rapoarte de activitate din perioada stării de urgență, când a lucrat de acasă. Instanța a reținut astfel că, în perioada stării de urgență, angajata își poate îndeplini toate sarcinile de serviciu, de la distanță, respectiv de la domiciliu.

“Specificul activității desfășurate de reclamantă la locul de muncă îi oferă acesteia dreptul de a-și derula activitatea de la distanță, în regim de telemuncă, pe perioada stării de urgență, admițând astfel al doilea petit al acțiunii”.

Pentru a decide în acest sens, instanța a analizat dispozițiile art. 6 raporat la art. 33 din Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României și ale dispozițiilor Legii nr. 81/2018, privind reglementarea activității de telemuncă.

Potrivit art. 6 din Decret, conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite prin prezentul decret și prin ordonanțele emise de ministrul afacerilor interne.

Art. 33 din Decret prevede că instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului.

• Angajatorul are dreptul exclusiv de a modifica unilateral locul de desfășurare a muncii

Tribunalul a respins însă principala solicitarea angajatei, aceea ca instanța să constate că specificul activității pe care o desfășoară la locul de muncă permite derularea activității de la distanță.

Instanța nu se poate substitui angajatorului, acesta din urmă având conform prevederilor Codului muncii, dreptul exclusiv de a modifica unilateral locul de muncă prin delegare sau detașare.

Legea privind telemunca versus regimul juridic al muncii la domiciliu

Dintr-o altă speță, în care reclamanta a solicitat desfășurarea muncii la domiciliu, deși contractul colectiv de muncă permitea numai telemunca, am constatat că în practică apar confuzii care pot duce la o decizie nefavorabilă în cazul unui proces. De aceea, o să amintesc aici principalele diferențe între telemuncă și munca la domiciliu.

Mai ales că telemunca este o formă de organizare și prestare a muncii, care se identifică uneori cu munca la domiciliu.

Condițiile muncii la domiciliu sunt reglemenate prin Codul Muncii (art 108 și 109).

• Sunt considerați salariați cu munca la domiciliu acei salariați care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin.
• În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru.
• Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca, la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă.
• Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține în plus față de contractele obișnuite următoarele:

a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;

b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;

c) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Legea privind telemunca, cele mai importante aspecte

• Telemunca este o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;
• Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților
• Activitatea de telemuncă se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.
• Salariatul poate refuza telemunca, iar angajatorul nu îl poate sancționa pentru aceasta. Contractul de muncă nu se poate modifica unilateral.
• Programul de lucru al telesalariațiilor se organizează de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.
• Angajatorul are dreptul de a verifica activitatea telesalariatului, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.

Ca o concluzie, rămâne de văzut ce va considera instanța de apel în litigiul menționat la începutul articolului. Din punctul meu de vedere, Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României a fost dat în spiritul obligării societăților să analizeze și, acolo unde este posibil, să implementeze telemunca, respectiv munca la domiciliu.

În contextul apariției și propagării noului coronavirus care a adus cu sine necesarul distanțării sociale, telemunca și munca la domiciliu trebuie privite ca metode eficiente de gestionare a situației prezente, atât pentru societățile a căror activitate se poate realiza și în acest mod, cât și pentru angajații acestora, a căror stare de sănătate poate fi astfel protejată mai ușor.