Archive for category: Jurisprudenta

contestatie decizie impunere/ciocanel justitie

Cum contești o decizie de impunere

A vrut să meargă cu dreptatea până la capăt și și-a asumat neplăcerile unui porces cu instituțiile statului doar pentru că nu i s-a părut corect să plătească mai mult decât ar fi trebuit. Doamna S, de 80 de ani, nu s-a lăsat păgubașă și a mers în instanță, chiar dacă ANAF a soluționat în defavoarea sa o contestație la o decizie de impunere din trecut. Un an mai târziu, Tribunalul i-a dat câștig de cauză într-un proces în care este vorba mai mult despre principii decât despre bani. Miza materială – o mie de lei pe care ANAF i i-a imputat în mod eronat. Satisfacția ei, de neprețuit.

Contestație la decizia de impunere

Pe doamna S am cunoscut-o acum doi ani și pot spune că m-a surprins prin determinarea, spiritul ei justițiar și voința manifestate din plin la cei 80 de ai ai săi. Voia să demonstreze că ANAF nu a respectat legea și a reușit, după un proces care a durat aproximativ un an.

Doamna S are, pe lângă pensie, și venituri din agricultură, astfel că, potrivit legii, trebuie să plătească impozit. În 2018, când a prmit decizia de impunere de la ANAF, a constatat o eroare și a făcut contestație la decizia de impunere. Acesta este primul pas pe care orice contribuabil ar trebui să îl facă atunci când are dubii că sumele imputate de organele fiscale nu sunt corecte.

Pentru a contesta, doamna S a depus în scris la la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat, contestația la decizia de impunere. Orice contribuabil are dreptul să facă acest lucru, cu mențiunea că trebuie să se încadreze într-un termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de impunere sau a actului administrativ fiscal. Termenul se calculează în funcție de data înscrisă pe plicul în care a venit decizia de impunere. Contestația nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 1 Cod procedură fiscală, contestația cuprinde:

  • datele de identificare ale contestatorului;
  • obiectul contestației;
  • motivele de fapt și de drept pe care se sprijină contestația;
  • dovezile pe care această contestație se întemeiază;
  • semnătura contestatorului sau a reprezentantului convențional.
  • Dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoana fizică sau juridică, se face potrivit legii.

Obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în cuprinsul titlului de creanță sau în actul administrativ-fiscal atacat.

În contestațiile care au ca obiect sume, se specifică cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe categorii de creanțe fiscale, precum și accesorii ale acestora. În situația în care se constată nerespectarea acestei obligații, organul fiscal de soluționare competent solicită contestatorului, în scris, ca acesta să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea solicitării, cuantumul sumei contestate, individualizată. În cazul în care contestatorul nu comunică suma, se consideră contestat întregul act administrativ fiscal atacat.

În exercitarea rolului activ, organul de soluționare a contestației va solicita contestatarului prezentarea, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația, sub sancțiunea respingerii acesteia ca nemotivată.

Definiție

Contestarea deciziei de impunere

este o cale administrativă de atac prin care contribuabilul solicită organelor fiscale să analizeze și să se pronunțe pe marginea temeiniciei și legalității măsurilor și care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. procedură administrativă. Scopul procedurii este acela ca organele fiscale să recalculeze sumele stabilite ca obligații de plată ale contribuabililor, persoane fizice ori juridice.

Proces în instanța de contencios administrativ competentă

Problema în cazul doamnei S a fost că nu a primit răspus în termenul legal. ANAF ar fi trebuit să emită o Decizie de soluționare a contestației în cel mult 45 de zile de la înregistrare. Mai mult, Decizia de soluționare emisă de ANAF tardiv nu a fost în acord cu calculele doamnei S. Potrivit Codului de procedură fiscală, prin Decizie, contestația poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.

Așadar, doamna S a ales serviciile Victor Stănilă Law Office pentru a reprezenta în instanță. Aceasta întrucât, în cazul în care un contribuabil se simte nedreptățit chiar și prin Decizia de soluționare a contestației emisă de ANAF, are posibilitatea legală de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă.

„Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”.

Art. 268 alin. 1 Cod procedură fiscală 2015 (Legea nr. 207/2015), în vigoare la data apariției prezentului articol (16.06.2020):

Cum a câștigat procesul

Instanța a anulat Decizia ANAF privind soluționarea contestației administrative, ca fiind emisă cu depășirea termenului legal, având în vedere că ANAF nu a răspuns contestației la decizia de impunere în termenul legal,

Tribunalul a arătat că în cauză, ANAF nu a soluționat contestația formulată de reclamantă pe cale administrativă nici în termenul de 45 de zile, și nici în termenul de 6 luni de la înregistrare, emițând Decizia după trecerea atât a termenului general, cât și a celui special. Aceasta deși putea și trebuia să cunoască la data când a emis Decizia de respingere faptul că reclamanta se adresase instanței cu o cerere în anulare a actului administrativ-fiscal, astfel că, la acea dată, organul fiscal trebuia să dispusă încetarea procedurii de soluționare a contestației formulate de reclamantă.

Totodată, instanța a anulat Decizia de impunere anuală pentru stabilirea contribuției  de asigurări sociale de sănătate a doamnei S., având în vedere că ANAF a greșit când a impozitat venituri realizate în 2012 ca fiind aferente anului 2013, ignorând că societatea care a reținut impozitul la sursă a declarat eronat anul realizării veniturilor.

Prin urmare, analizând Decizia de impunere, instanța a constat ceea ce ANAF a refuzat să accepte, adică neregularitatea propriului act în ceea ce privește obligațiile de plată cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate stabilite asupra veniturilor realizate în anul 2012, dar declarate în anul 2014 de către plătitorul de venituri.

Așa cum a arătat și doamna S, instanța a decis că nu îi este imputabilă declararea cu întârziere a venitului în discuție , și anume în anul 2014 de către plătitorul venitului realizat și plătit în anul 2012 și se impune anularea deciziei emise de ANAF.

Modalitatea de soluționate a unei probleme legate de calculul eronat al taxelor și impozitelor diferă de la caz la caz. Important este ca, dacă suspicionați că sumele imputate de ANAF sunt greșite, să sesizați organul fiscal printr-o contestație la decizia de impunere urmând ca, în funcție de răspuns, să mergeți sau nu în instanță.


Telemunca.Barbat care se vede pe laptop

După cum mă așteptam, la puțin timp după declararea stării de urgență și, ulterior, celei de alertă, pe rolul instanțelor de judecată au apărut procese legate de telemuncă. Unele sunt soluționate, ceea ce îmi permite o scurtă analiză.

Așadar, în acest articol voi vorbi despre:

Speța de la care am pornit este cea a unei angajate (reclamanta) care a dorit să își desfășoare actvitatea de la distanță, urmare a pandemiei cu noul coronavirus, dar a fost refuzată de angajator. Salariata a formulat așadar o acțiune prin care a solicitat instanței să constate, în principal, că specificul activității pe care o desfășoară la locul de muncă permite derularea activității de la distanță.

În subsidiar, angajata a solicitat instanței să constate că specificul activității profesionale îi oferă dreptul de a-și derula activitatea de la distanță, pe perioada stării de urgență, instituită prin Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României și prelungită prin Decretul nr. 240/2020 al Președintelui României.


Definiție

Acțiunea în constatare

Este acea acţiune în justiţie prin care reclamantul solicită instanţei doar să constate existenţa unui drept subiectiv al său faţă de pârât ori, după caz, inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Ce a reținut instanța în procesul privind telemunca

Pentru a dovedi că natura activității pe care o desfășoară permite munca de la distanță, angajata a depus la dosarul cauzei rapoarte de activitate din perioada stării de urgență, când a lucrat de acasă. Instanța a reținut astfel că, în perioada stării de urgență, angajata își poate îndeplini toate sarcinile de serviciu, de la distanță, respectiv de la domiciliu.

“Specificul activității desfășurate de reclamantă la locul de muncă îi oferă acesteia dreptul de a-și derula activitatea de la distanță, în regim de telemuncă, pe perioada stării de urgență, admițând astfel al doilea petit al acțiunii”.

Pentru a decide în acest sens, instanța a analizat dispozițiile art. 6 raporat la art. 33 din Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României și ale dispozițiilor Legii nr. 81/2018, privind reglementarea activității de telemuncă.

Potrivit art. 6 din Decret, conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite prin prezentul decret și prin ordonanțele emise de ministrul afacerilor interne.

Art. 33 din Decret prevede că instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului.

  • Angajatorul are dreptul exclusiv de a modifica unilateral locul de desfășurare a muncii

Tribunalul a respins însă principala solicitarea angajatei, aceea ca instanța să constate că specificul activității pe care o desfășoară la locul de muncă permite derularea activității de la distanță.

Instanța nu se poate substitui angajatorului, acesta din urmă având conform prevederilor Codului muncii, dreptul exclusiv de a modifica unilateral locul de muncă prin delegare sau detașare.

Legea privind telemunca versus regimul juridic al muncii la domiciliu

Dintr-o altă speță, în care reclamanta a solicitat desfășurarea muncii la domiciliu, deși contractul colectiv de muncă permitea numai telemunca, am constatat că în practică apar confuzii care pot duce la o decizie nefavorabilă în cazul unui proces. De aceea, o să amintesc aici principalele diferențe între telemuncă și munca la domiciliu.

Mai ales că telemunca este o formă de organizare și prestare a muncii, care se identifică uneori cu munca la domiciliu.

Condițiile muncii la domiciliu sunt reglemenate prin Codul Muncii (art 108 și 109).

  • Sunt considerați salariați cu munca la domiciliu acei salariați care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin.
  • În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru.
  • Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca, la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă.
  • Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă și conține în plus față de contractele obișnuite următoarele:

a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;

b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;

c) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Legea privind telemunca, cele mai importante aspecte

  • Telemunca este o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;
  • Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților
  • Activitatea de telemuncă se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.
  • Salariatul poate refuza telemunca, iar angajatorul nu îl poate sancționa pentru aceasta. Contractul de muncă nu se poate modifica unilateral.
  • Programul de lucru al telesalariațiilor se organizează de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.
  • Angajatorul are dreptul de a verifica activitatea telesalariatului, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condițiile legii.

Ca o concluzie, rămâne de văzut ce va considera instanța de apel în litigiul menționat la începutul articolului. Din punctul meu de vedere, Decretul nr. 195/2020 al Președintelui României a fost dat în spiritul obligării societăților să analizeze și, acolo unde este posibil, să implementeze telemunca, respectiv munca la domiciliu.

În contextul apariției și propagării noului coronavirus care a adus cu sine necesarul distanțării sociale, telemunca și munca la domiciliu trebuie privite ca metode eficiente de gestionare a situației prezente, atât pentru societățile a căror activitate se poate realiza și în acest mod, cât și pentru angajații acestora, a căror stare de sănătate poate fi astfel protejată mai ușor.

Ai nevoie de asistență juridică privind telemunca?